Sănătatea mintală nu e un trend, ci o prioritate – Dr. Gabriel Zanfir

Andrada: Bună! Bine ați venit sau revenit la podcastul Mental Health for Romania! Eu sunt Andrada, voluntar Mental Health for Romania și îl am alături de mine pe Andrei Gabriel Zanfir, medic rezident în cadrul spitalului clinic Alexandru Obregia din București și care ni s-a alăturat pentru a, sperăm noi, răspunde unor întrebări pe care le au ascultătorii noștri. Bine te-am găsit!

Dr. Gabriel Zanfir: Bine te-am găsit și eu! Mă bucur tare mult că sunt alături de tine în seara asta!

Andrada: Îți mulțumim că ești astăzi aici! Eu știu deja câte ceva despre tine și parcursul tău academic, pe care am încercat să nu-l dezvălui complet de la început, dar cine ni se alătură de acasă nu știu, așa că te rog spune-le și lor.

Dr. Gabriel Zanfir: Păi, să spunem așa, ca job, sunt medic psihiatru începând de anul acesta, în cadrul spitalului Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia din București. Sunt student în ultimul semestru la mai puțin de 30 de zile de a-mi da licența în cadrul Facultății de Psihologie de la Cluj, în cadrul UBB. Totodată, fac și un master în Psihologia Sănătății în cadrul Universității București și, din când în când, mai am timp și de puțină cercetare în cadrul laboratorului de Neuroștiințe Cognitive și Sănătate Mintală din cadrul Universității București.

Andrada: Da, este cu adevărat incredibil faptul că reușești să le faci pe toate, că vrei să le faci pe toate în continuare și cred că toate direcțiile astea pe care le ai sunt foarte interesante, dar întrebarea pe care cred că o avem cu toții este „De ce?’’. Pare că este foarte multă muncă, așa că de ce ai alege să depui atât de mult efort pentru toate astea?

Dr. Gabriel Zanfir: Da, well, păi, motivația mea de a alege profesia de medic psihiatru, să spunem, s-a dezvoltat dintr-o combinație, atât de experiențe personale cât și din pasiunea pentru a înțelege și a trata tulburările mintale. E amuzant că încă de la o vârstă fragedă am fost să zicem așa fascinant de complexitatea minții umane și de modul în care gândurile, emoțiile și comportamentele noastre pot fi influențate de calitatea vieții. Cand era mama supărată sau un prieten tot timpu mă gândeam „oare ce pot să fac să ajut?’’, ,,oare ce pot să-i fac să iasă din starea asta?’’ și aparent lucrul ăsta s-a dezvoltat mai departe într-o carieră în sănătate mintală. 

Cum am menționat, am avut propriile experiențe, probabil ca fiecare dintre noi la un moment dat în viață, din sfera sănătății mintale, care m-au determinat să înțeleg și să mă implic în acest domeniu. Această experiență personală m-a făcut să realizez cât de important este să se ofere sprijin și tratament adecvat de specialitate persoanelor care se confruntă cu psihopatologii. Mai mult decât atât, de ce am ales să studiez psihologia? Ei bine, mi se pare că studiul psihologiei a jucat un rol esențial în pregătirea mea. De ce? Pentru că înțelegerea fundamentelor psihologice, a proceselor mintale și, putem să spunem așa, și a teoriilor psihologice mă ajută să înțeleg mai bine tulburările mintale și să abordez pacienții într-un mod cât mai holistic. Studiul psihologiei mi-a oferit și cunoștințe despre dezvoltarea și funcționarea normală a psihicului uman, precum și despre factori care pot contribui la apariția și la, mai bine spus, în etiopatogenia tulburărilor. Pe lângă aceasta, de ce consider că am făcut o alegere bună în a merge în paralel cu facultatea de psihologie și de medicină este faptul că aceasta mi-a dezvoltat abilitățile de comunicare și mi-a consolidat într-un fel capacitatea de a empatiza, care e esențială în interacțiunea cu pacienții mei. Înțelegerea acestor procese psihologice și a dinamicii în relații terapeutice mă ajută, cred eu, să creez un mediu sigur și să stabilesc o legătură empatică cu pacienții mei, ceea ce facilitează un proces de tratament și de vindecare mult mai, să-i spunem așa, facil. De asemenea, abilitățile pe care mi le-a dezvoltat și latura asta din educația mea a psihologiei, a fost să înțeleg și să mă adaptez la diversitatea culturală și la perspectivele individuale pe care fiecare dintre pacienții mei le are. Nu trebuie să uităm niciodată că fiecare persoană are o experiență de viață unică și înțelegerea contextului lor individual e foarte crucială pentru a oferi tratamentul personalizat și eficient. 

Ca să fac un „sum up’’ dacă se poate, pot spune că motivația mea de a deveni un specialist în domeniul sănătății mintale se datorează în primul rând pasiunii și în al doilea rând experiențelor pe care le-am trăit. Asta m-a și determinat să aleg o carieră în sănătatea mintală, cu atât mai mult în România. De ce spun asta? Pentru că din păcate am văzut în mediul clinic modul în care pacienții încă sunt considerați într-un mod greșit și modul în care pacienții se luptă cu o stigmă foarte puternică, ceea ce se resimte din păcate în societatea noastră autohtonă.

Andrada: Da, eu te-am mai auzit vorbind, adică există totuși un motiv pentru care te-am invitat aici, nu? Mai ales despre această abordare holistică asupra sănătății mintale și cumva pasiunea pe care o ai pentru pacienții autohtoni și faptul că nu te sfiești să vezi probleme aici, dar despre asta poate puțin mai târziu și, deși am mai discutat așa chestiuni, nu am auzit niciodată întregul discurs, dacă îl pot numi așa, și mi se pare foarte interesant când îl pui împreună și aud toată povestea și mi se pare că totul are sens. Dar, da, sincer chiar știu și alte cuvinte pe lângă ,,interesant’’, dar e cumva singurul la care mă pot gândi atunci când te aud vorbind.

Oricum, știu că mereu sunt întrebată care e diferența între psihologie și psihiatrie și știi cu ce se ocupă una și ce face cealaltă, de ce avem nevoie de amândouă, tot felul de întrebări de acest tip, așa că mă întreb dacă vrei să ne explici tu ca specialist care e diferența: “ce e psihoterapia?”, “ce e psihologia clinică și psihiatria?”, “cu ce se ocupă și de ce e important?”. Mai ales din punctul tău de vedere, să abordăm o atitudine multidisciplinară în sănătatea mintală.

Dr. Gabriel Zanfir: Okay, sigur voi încerca, va trebui să le iau cumva pe rând, sper să nu uit ceva, dar te rog să intervii oricând.

Andrada: Da, o să revin cu întrebări ajutătoare dacă e nevoie.

Dr. Gabriel Zanfir: Chiar te rog. Okay, păi voi încerca să clarific diferențele și să descriu domeniile de activitate ale psihologiei, adică psihologiei clinice, psihiatriei și psihoterapiei. Sper să reușesc să o fac într-un mod cât mai simplu și cât mai accesibil. Păi, în primul rând,  psihologia, la modul general, este știința care studiază comportamentul uman și procesele mintale care îi stau la bază. Psihologii, trebuie să ținem minte că utilizează întotdeauna metode științifice pentru a investiga diferite aspecte ale psihicului și aici vorbim de procese cognitive, de emoții, de comportamentul social, de dezvoltarea psihică, dezvoltarea umană și așa mai departe. Psihologia are o gama largă de domenii, cum ar fi:  psihologia clinică, psihologia experimentală, etc.

Ei bine, psihologia clinică se concentrează pe evaluarea și tratamentul tulburărilor mintale. Psihologii clinicieni sunt acei specialiști în sănătate mintală care sunt instruiți să efectueze evaluări psihologice, să formeze un diagnostic clinic și să ofere tratament de scurtă durată prin diferite metode cum ar fi consilierea, terapiile de grup, dar și altele. Aceștia lucrează în principal cu clienți care se confruntă cu probleme precum anxietatea, depresia, tulburările de alimentație, dar și multe altele. Psihologia clinică are un rol important și în viața intraspitalicească. Noi, ca și psihiatrii, suntem într-o codependență continuă cu un psiholog clinician, tocmai pentru că doar modalitățile lui de diagnoză ne pot ajuta să avem o privire de ansamblu asupra pacienților și totodată să ne decidem asupra unei scheme de tratament eficiente și cât mai benefice pentru pacient.

Pe de altă parte, psihoterapia este o formă de tratament în care un terapeut, un psiholog instruit lucrează cu un client pentru a-și rezolva, să zicem așa, problemele emoționale, comportamentale, relaționale și așa mai departe. Terapeutul utilizează în cadrul psihoterapiei diferite abordări terapeutice și aici vorbim de terapia cognitiv comportamentală, probabil cea mai cunoscută, pe care și mulți dintre ascultătorii noștri au efectuat-o, terapia psihodinamică, terapia interpersonală, putem să menționăm și de terapia din grup, dar trebuie să nu uităm care e scopul psihoterapiei, care este scopul unui psihoterapeut. Acela de a sprijini dezvoltarea personală și schimbarea comportamentală. Totodată, un psihoterapeut trebuie să dezvolte, printre multe altele și strategii de gestionare a stresului și să îmbunătățească sănătatea mintală, dar și bunăstarea generală a clientului din fața sa.

Trecând mai departe și mergând puțin în altă arie, psihiatria e o ramură a medicinei care se concentrează pe diagnosticarea, tratamentul, dar și prevenirea tulburărilor mintale și prevenirea acutizării acestora. Psihiatrii sunt medici specializați în sănătate mintală și aceștia sunt singurii care sunt capabili să prescrie medicamente în tratarea tuburilor psihice. Noi, ca psihiatrii, utilizăm o abordare medicală și putem combina și putem recomanda combinarea tratamentului psihofarmacologic cu psihoterapii. Cel mai des în practica psihiatrică noi ne ocupăm de pacienți cu tulburări mintale diverse, dar mai acute. Aici vorbim de tulburări de anxietate, tulburări de somn, tulburările de dispoziție severe, cum sunt depresia, tulburarea bipolară și, nu în ultimul rând, și de tulburările psihotice, de tipul schizofreniei, care conform și ghidurilor actuale, momentan au cel mai bun răspuns la o abordare multidisciplinară, mai ales prin… și prin începerea unui tratament prin psihofarmacologie.

De ce este important să abordăm o atitudine multidisciplinară? Păi, cum am explicat și anterior, deoarece fiecare domeniu aduce un set unic de cunoștințe și e foarte greu, cu toate că mai sunt oameni care fac, ca și mine de exemplu. Ok, am făcut facultatea de psihologie, am făcut facultatea de medicină, dar totuși nu am toate cunoștințele necesare, nu m-am specializat într-un anumit tip de psihoterapie, poate nu am urmat încă sau nu voi urma o anumită supervizare în psihologie clinică, așa că abordarea multidisciplinară aduce la masă un set unic de cunoștințe ai  fiecăruia dintre acești specialiști în sănătate mintală. Doar combinând, consider eu, psihologia clinică, psihoterapia și psihiatria putem obține o evaluare cât mai cuprinzătoare a problemelor de sănătate mintală și putem oferi opțiuni de tratament individualizate și eficiente pentru fiecare dintre pacienții noștri. Colaborarea între specialiștii în sănătate mintală, mai ales din aceste domenii, consider că poate îmbunătăți rezultatele tarapeutice și poate asigura o abordare cât mai holistică, dar și integrată în îngrijirea pacienților ce suferă de psihopatologii. Sper că am reușit să-ți răspund, oarecum, la întrebările tale, iar dacă nu, te rog să mă mai ajuți tu cu o întrebare.

Andrada: Nu, cred că ai răspuns tuturor întrebărilor, da, și a fost un răspuns foarte cuprinzător. Și înainte aveam impresia că știu cu ce se ocupă fiecare și cine face ce, da’ parcă acum am o viziune mai bună, poate e puțin mai clar sau chiar înțeleg unele detalii pe care poate până acum nu le înțelegeam așa de bine. Sper doar că informația să rămână acolo pentru o perioadă mai lungă și sper că a ajutat măcar pe cineva această ,,plimbare imaginară’’ prin domeniile sănătății mintale și că acum ascultătorii noștri vor ști pe cine să caute atunci când au nevoie de un specialist. Până la urmă și despre asta e vorba într-o anumită măsură.

Ce mi-a plăcut foarte mult este că, din câte am înțeles eu, tu nu lucrezi doar pentru oricare dintre aceste specializări, ci că îți dorești să devii un specialist în sănătatea mintală. Sincer, nu am auzit foarte mulți oameni să vorbească despre asta în acest fel și mi se pare, foarte, din nou, interesant, ceea ce mă face să mă întreb: Care sunt unele dintre dificultățile pe care le ai, tocmai ca specialist în sănătate mintală, care îmbină mai multe domenii de activitate?

Dr. Gabriel Zanfir: Dacă pot să intervin puțin înainte să îți răspund per se la întrebare. Spuneai tu la cine trebuie să apelăm când avem probleme, lucru pe care nu știu dacă l-am subliniat destul de clar. În sistemul nostru actual de sănătate, cred că e bine să subliniem că în momentul în care ne confruntăm cu probleme din sfera sănătății mintale, tot timpul, ca și în alte probleme, ar trebui să ne adresăm medicului de familie și asta-i încurajez și pe ascultătorii noi să facă. Medicul de familie să știi că are toate competențele cât să poată să sprijine pacientul în a lua o decizie unde să meargă mai departe și este primul pas spre încurajarea unui tratament eficient. E important să nu ne ducem de capul nostru la psihoterapie, la psihologie clinică, să nu apărem în camera de gardă în cadrul unui spital psihiatric. Mai întâi să cerem sfatul medicului nostru de familie, iar apoi în funcție de asta să cerem ajutorul de specialitate care ne este cel mai potrivit.

Un alt lucru pe care trebuie să-l clarific, cred, este vorba de a fi specialist în sănătate mintală. Ei bine, cu toate că ca și job sunt medic psihiatru, sunt prin acest lucru deja specialist în sănătate mintală și așa sunt și toți colegii mei. Specialiștii în sănătate mintală sunt toți psihologii care se ocupă de partea de clinică, sunt toți psihoterapeuții care ne ajută să ne rezolvăm problemele prin intermediul tehnicilor propuse de ei, sunt toți medicii psihiatri. Dar, într-adevăr, un specialist în sănătate mintală cu cât este mai familiarizat cu cât mai multe dintre aceste specializări să le spunem așa, cu atât va fi mai bine pentru pacient. Dar și dacă nu, poate apela cu încredere la oricare dintre colegii săi.

Andrada: Da, vai, nu voiam să spun că oricare dintre aceste specializări nu este la fel de bine pregătită pentru a se ocupa de problemele de sănătate mintală. Bine că ai scos în evidență că se putea înțelege asta. Cred că este o abordare valoroasă ceea ce faci tu și că îți oferă această viziune multifațetată asupra modului de manifestare și că este important să avem, nici nu știu cum să îi zic, altfel de specialiști, dacă vrei, în sănătatea mintală.

Dr. Gabriel Zanfir: Da, categoric, nu, stai liniștită, am înțeles și ce vreai să spui, dar am simțit nevoia să menționez tocmai pentru a nu se crea o confuzie pentru ascultătorii noștri. Într-adevăr, cu cât ești mai familiarizat și cu cât ai mai multe cunoștințe, cu atât este clar că serviciul pe care îl poți face pacientului și persoanei din fața ta este cu atât mai mare, dar, ca specialiști în sănătate mintală, suntem fiecare dintre cei menționați mai sus pe specializările respective.

Andrada: Corect, foarte bine spus. Acum că am clarificat tot ce era de clarificat, să revenim la întrebarea inițială: Care sunt provocările cu care se confruntă un specialist în sănătate mintală?

Dr. Gabriel Zanfir: Asta e o întrebare destul de complicată și trebuie să încerc puțin să mă adun astfel încât să încerc să ,,keep it simple’’ dacă se poate. Păi, există mai multe provocări cu care să confruntă specialiștii din sănătatea mintală. Și un aspect important este și complexitatea omului. Oamenii sunt ființe complexe și sănătatea mintală implică, la rândul său, o interacțiune complexă între factori atât biologici, psihologici, sociali, dar și culturali. Evaluarea și tratamentul în cazul psihopatologiilor necesită o abordare și o înțelegere aprofundată a fiecărui pacient în contextul său unic și trebuie luat în vedere tot timpul acești factori complecși. 

O altă provocare cu care pot să spun că mă confrunt destul de des, este stigmatizarea și prejudecățile care încă sunt în societatea românească vizavi de sănătatea mintală. Stigmatul asociat cu sănătatea mintală poate crea o barieră pentru persoanele care au nevoie de ajutor. Specialiștii de orice fel în această arie largă a sănătății mintale se confruntă cu o provocare suplimentară, anume aceea de a combate prejudecățile și de a promova înțelegerea și acceptarea psihopatologiilor în societate, lucru pe care sper că îl voi reuși și eu cumva astăzi. 

Să nu uităm și de problemele legate de resurse. Disponibilitatea resurselor adecvate, cum sunt personalul specializat, facilitățile de tratament, finanțarea, sunt o provocare în furnizarea unor îngrijiri pe calitate. Resursele pot afecta inclusiv accesul la servicii și la calitatea îngrijirii. Cu toate că se poate crede că sunt foarte mulți psihologi pe piață, foarte mulți medici, din păcate realitatea e destul de dureroasă și anume că sunt din ce în ce mai puțin specialiști în orice domeniu, nu doar în cel al sănătății mintale, care să fie disponibili pentru pacienți în ziua de astăzi. 

O altă provocare interesantă este și, să spunem așa, evoluția pe care o are sănătatea mintală și noile patologii care sunt descoperite. Puntea mintală e într-o continuă cercetare și dezvoltare, fie că vorbim de domeniu medical, fie că vorbim de psihometrie, fie că vorbim de psihologie, tot timpul se fac noi descoperiri și apar înțelegeri și.. apar înțelegeri despre tulburările mintale într-un mod constant. Am menționat de patologii noi. Ei bine, aici aș sublinia două, pe care în momentul de față pot să spun că sunt puțin mai familiarizat cu ele, și anume cyberchondria, ce reprezintă obsesia față de o boală bazată pe căutarea obsesivă a simptomelor prin mediul internetului, dar și ortorexia, care reprezintă obsesia pentru alimentație sănătoasă, care din păcate este la limită cu psihopatologia și din păcate în ultimii 10 ani poate avea anumite consecințe destul de devastatoare asupra pacienților. În cadrul acestor două psihopatologii, dar și în cadrul altora, cum am spus, tot timpul se cercetează ceva în domeniul sănătății mintale, este nevoie de instrumente noi de evaluare și există necesitatea unei abordări terapeutice. Fiind niște tulburări atât de noi, acestea încă nici nu sunt incluse în ghidurile de diagnoză internaționale, dar asta nu înseamnă că patologiile per se nu există. Asta e una dintre marile provocări. Există pacienți care din păcate nu se încadrează în criteriile cărții sau nu se încadrează 100%. 

Andrada: Da, scuze că te întrerup, dar am o curiozitate legată de ceva ce tocmai ai spus. Până acum nu am auzit despre aceste, cum le-ai spus tu, noi patologii și dacă atunci când aud că cineva suferă de depresie sau anxietate sau, nu știu, ceva mai cu ghilimelele de rigoare “comun”, îmi pot măcar imagina niște simptome sau pot să îmi dau seama cum pot fi diagnosticate. Totuși, cum îți dai seama că cineva suferă de așa ceva sau cum începi să te gândești că cineva suferă de una dintre aceste noi patologii? Ar trebui să mă îngrijorez dacă zic că de mâine mănânc doar salată? Unde devine patologie oricare dintre aceste simptome?

Dr. Gabriel Zanfir: Okay, o întrebare foarte bună. Cred că mai înainte de a-ți răspunde per se la întrebarea ,,cum diagnosticăm?”  sau ,,când devine o problemă?’’, cred că ar fi bine să intrăm puțin mai în amănunt în legătură cu aceste două psihopatologii și să explicăm puțin mai în profunzime ascultătorilor care este exact definiția și care se consideră a fi criteriile de diagnostic actuale, dacă nu te deranjează, iar apoi vom vorbi puțin despre psihometria actuală a acestor patologii, dar și despre psihometria tulburărilor mintale în general, dacă e okay. 

Andrada: Da, normal că e okay! Nu avem neapărat o destinație la care să ajungem, încercăm doar să răspundem unor întrebări și văd că tot adunăm la întrebări aici. Cred sincer că merită menționat și ce este psihometria, termen pe care eu l-am învățat de la tine și nu cred că e atât de folosit sau ușor de înțeles de către ascultători. Uite cum te tot întrerup, te rog continuă.

Dr. Gabriel Zanfir: Okay, păi revenim atunci și cu psihometria, momentan să continuăm să vorbim despre ortorexie. Ortorexia e un termen folosit pentru a descrie obsesia excesivă, cum am spus, pentru alimentație sănătoasă, dar persoanele cu ortorexie se preocupă excesiv de calitatea și compoziția alimentelor pe care le consumă. Pot fi atât de obsedați de controlul strict al dietei lor, încât elimină treptat grupuri întregi de alimente și dezvoltă restricții severe în ceea ce privește ce și cum mănâncă, lucru care este comun și în tabloul clinic al anorexiei nervoase. În timp, această obsesie legată de alimentație poate afecta în mod negativ sănătatea mintală și emoțională și poate duce la anxietate, izolare socială, dar poate avea și anumite consecințe, să le spunem așa, somatice și anume scădere în greutate nesănătoasă, deficiențe nutriționale care pot accentua la rândul lor și simptomatologia legată de sănătate mintală. 

Pe de altă parte, cyberchondria sau hipocondria cibernetică sau, se mai numea în anumite articole autohtone, anxietatea de sănătate online, e o preocupare  excesivă și obsesivă față de starea de sănătate bazată pe cercetarea excesivă a simptomelor și condițiilor medicale online. Persoanele care suferă de cyberchondrie, caută constant informații despre simptome, boli, iar această căutare obsesivă duce la o interpretare exagerată și greșită a simptomelor, alimentând o anxietate și temerile nefondate de a avea o boală gravă. Logic că poate duce la un nivel crescut de stres sau neliniște constantă, dar, mai mult decât atât, poate duce și la situații în care îi afectează și pe cei din jurul nostru, atât mediul familial cât și societatea în sine, în momentul în care ești atât de preocupat de sănătatea ta și te sperii de cel mai mic simptom pe care îl ai sau pe care nu-l ai și te prezinți în camera de gardă și pot să spun sau singurul om care chiar are probleme în așteptare, atunci ne putem da seama, să spunem așa, care sunt implicațiile și de ce e important să aducem în discuție acest lucru.

Ambele condiții pe care le-am menționat, ortorexia și cyberchondria evidențiază interacțiunea complexă dintre sănătate mintală și mediul digital, să spunem așa. Cu accesul tot mai ușor la informațiile online, dar și la platformele de socializare, e important să fim conștienți de influențele negative pe care le pot avea asupra sănătății mintale aceste surse. E esențial, să zic așa, să adoptăm o abordare echilibrată și sănătoasă în ceea ce privește informațiile pe care le căutăm și tot timpul trebuie să rămânem conștienți de impactul excesului de informații și al comparației sociale la care asistăm în mediul online. 

Pentru persoanele care se confruntă cu ortorexie sau cyberchondrie este important să caute ajutor specializat, pentru a aborda aceste probleme și a dezvolta strategii sănătoase de coping și de gestionare. Ei bine, tocmai că e atât de important să se adreseze și aceste simptomatologii care, la prima vedere, putem să spunem că nu sunt disfuncționale, e atât de important să caute ajutor de specialitate deoarece, cum am spus, sunt specializări noi care pot fi diagnosticate doar de un specialist. De ce? Pentru că, un diagnostic, în majoritatea tulburărilor mintale, cu atât mai mult acestor tulburări noi, necesită o evaluare multidimensională, care poate să includă diferite aspecte. 

Ca și în cadrul depresiei, este bine să vorbim cu un pacient în cazul unui interviu clinic. Interviul clinic e un interviu cu pacientul, care este adesea prima etapă în evaluarea sănătății mintale. Prin intermediul acestuia, ca noi ca specialiști putem explora simptomele, istoricul medical, dar și psihologic al pacientului, dar și factorii de stres, contextul și așa mai departe. Un alt lucru important în care se subliniază importanța multidisciplinarității – chestionarele și scalele de evaluare. Există diverse chestionare în ziua de astăzi, dar și scale de evaluare dezvoltate pentru a evalua simptomele specifice, severitatea și impactul asupra funcționării cotidiene. Aceste instrumente, în mod normal, sunt folosite de către psihologul clinician, nu de către psihiatru. Ele pot fi folosite să obținem informații suplimentare și mai mult decât atât, ele sunt folosite pentru a cuantifica nivelul de severitate a unei tulburări mintale. Aceste chestionare și scale de evaluare reprezintă partea de psihometrie, adică cuantificarea sau matematica din spatele minții noastre. 

În viața clinică, am avut de multe ori nevoie de ajutorul psihometriei. Și aicea vorbim de scale care să mă ajute să cuantific nivelul de depresie al unui pacient. Putem să vorbim clar și, de exemplu, inventarului de depresie conceput de Beck, care este la ora actuală încă una dintre cele mai folosite instrumente de cuantificare a depresiei. Poate multă lume se întreabă ,,Okay, dar nu-ți dai seama, ca și psihiatru cand vezi o persoană depresivă?’’ Ei bine, teoretic da. Îți dai seama, numai că o caracteristică a pacienților psihiatrici, mai mult decât atâta, pacienților în general în secolul 21, este disimularea. Deci, în momentul în care avem dubii legate de severitatea și chiar existența simptomatologiei în cadrul unui anume pacient, apelăm la psihologul clinician, care ne va ajuta să cuantifice prin instrumente valide pe populația din România sau alte populații autohtone, scale de evaluare pentru a pune un diagnostic. Aici intră aspectul de multidisciplinaritate.

Un alt lucru important pe care trebuie să-l avem în vedere cand diagnosticăm tulburările mintale sunt și observația și monitorizarea comportamentală. Lucrul acesta se poate face atât de psihologul clinician în cadrul ședințelor, cât și de psihoterapeut, mai ales că relația dintre client și psihoterapeut este una mai de lungă durată de obicei decât în cadrul psihologului clinician sau chiar al psihiatrului, iar această observare poate oferi informații despre severitate și evoluție. De exemplu, pot observa schimbările în comportamentul pacientului meu, pot observa emoțiile și, mai mult decât atât, pot să îi evaluez lui funcționalitatea zilei. Normal că observația este un instrument de diagnoză mult mai facil decât o convorbire telefonică pentru că eu altfel interpretez și dacă-l văd pe pacient, decât doar dacă îl aud. 

Ca să închei, e important să subliniem că evaluarea severității, cuantificarea simptomatologiei și așa mai departe în cadrul sănătății mintale nu este un proces simplu și mai ales nu e un proces deloc automat, implică abordări holistice, luând în considerare multiple aspecte ale tulburărilor și contextului individual al pacientului. E important să ținem cont de ghidurile clinice și de criteriile diagnostice recomandate pentru a stabili un diagnostic corect și pentru a evalua severitatea tulburărilor mintale. Doar specialistul în sănătate mintală poate ajuta un pacient cu probleme în sfera aceasta și e important să subliniem lucrul acesta.

În momentul în care avem probleme, trebuie să apelăm la specialiști, nu să ne luăm informațiile de pe internet, nu să ascultăm de ce spune vecina, nu trebuie să ascultăm de ce spune colega, pentru că specialistul în sănătate mintală își divizează experiența sa profesională și cunoștințele actualizate pentru a evalua o realizare cât mai precisă și comprehensivă a severității unui diagnostic, lucru pe care probabil în scara blocului, în fața blocului, nu poți să-l realizezi, deci veniți la specialiști. 

Andrada: Mai întâi la medicul de familie ca să ajungi la specialiști.

Dr. Gabriel Zanfir: Exact, ăla ar trebui să fie primul pas. Măcar ai..Deja observ că a rămas o informație. 

Andrada: Da, a fost foarte interesant pentru că nu știam asta de la început, adică m-a surprins puțin. Am tot remarcat că ai spus ceva ce mi-a atras atenția și că te-am abuzat de cuvântul interesant și fascinant în interviul ăsta, dar e interesant și tot spui că sunt probleme autohtone, ca diagnosticarea ar trebui să se facă în relație cu populația României și mi se pare că e ceva ce din nou nu aud foarte des discutat. Văd foarte multe discuții despre sănătate mintală sau despre ,,mental health’’ în mediul online, dar nu pot să spun că văd ceva care să spună: ,,tinerii din România suferă de chestia asta’’, în general sunt tinerii nu știm dacă-s din România, nu știm dacă sunt din Statele Unite, nu știm nimic despre ei și poate că merită menționat puțin mai mult despre ce sunt problemele autohtone, dacă pacienții români sunt diferiți față de alți pacienți sau cum privești tu ca un specialist aceste probleme, din nou, autohtone?

Dr. Gabriel Zanfir: Ca să începem într-un mod ordonat, e bine să subliniem incidența tulburărilor mintale. Din păcate, atât cât sunt eu la curent, în momentul de față nu există o statistică făcută pentru România, dar depresia este în top 5 la nivelul Uniunii Europene, o statistică de acum 2/3 ani, ca și incidență. Cu toate acestea, de ce diferă România sau hai să nu spunem chiar România, Europa de Est, pentru că tot am văzut literatură care, din păcate, partea asta de continent, se confruntă cam cu aceleași probleme. 

În primul rând, am menționat și mai sus și doar o să precizez succint, vorbim de stigmatizare și discriminare, dar trebuie să avem în vedere că pacienții, în primul rând, pot întâmpina dificultăți în a-și recunoaște sau căuta ajutorul deoarece există o frică de ostracizare și de discriminare. Toată lumea se teme de a veni la psihiatru, toată lumea se teme de a merge la psiholog, ne gândim că vai, după aia ce să spun, cum să ajung la spitalul Obregia, lucru care într-o țară civilizată și în restul Europei nu se întâmplă, nou lucru spus de studiile despre cifrele care reprezintă numărul de prezentări într-un serviciu psihiatric. 

O altă problemă este și accesul limitat la serviciile din domeniul sănătății mintale. Există o discrepanță semnificativă între nevoile de sănătate mintală ale populației și disponibilitatea serviciilor adecvate. Numărul de specialiști, cum ar fi psihiatrii sau psihologii clinicieni, este relativ mic pentru cererea existentă, mai ales populația pe care o are țara noastră. De asemenea, vorbim și de distribuția inegală a acestor servicii între mediul uman și rural, ce poate limita accesul la tratament pentru persoanele din anumite regiuni. Am observat, în București și, cel mai probabil în Cluj, orașele mari, pe lângă că este mai deschisă, are și mai multe opțiuni, în ceea ce privește specialiștii din sănătate mintală. 

În schimb, pentru persoanele din mediul rural din păcate lucrurile nu sunt atât de roz și continuăm puțin cu aspectul ăsta. Ce mi se pare deranjant și ceea ce mi se pare încă o problemă autohtonă este lipsa de informare și de educație, unei cunoștințe limitate în rândul publicului larg despre tulburările mintale și despre importanța îngrijirii sănătății mintale, poate duce la întârzieri în căutarea ajutorului și poate duce la un tratament întârziat, care să nu fie la fel de eficace. Educația și informarea adecvată ar putea contribui la reducerea stigmatului, ar putea duce la promovarea prevenției, dar și la incurajarea unei autoîngrijiri timpurii. Să nu uităm, vorbind de probleme autohtone, că România este una dintre puținele țări membre UE care nu are ore de educație sanitară în cadrul învățământului public, lucru care afectează și cunoștințele despre sănătatea mintală.

O altă problemă cu care pot să spun că m-am confruntat și în cazul pacienților mei sunt problemele socio-economice, cum ar fi sărăcia, șomajul, inegalitatea socială, care din păcate pot fi și etiologia, dar pot fi și factorul de exacerbare al problemelor de sănătate mintală. Persoanele care se confruntă cu astfel de dificultăți pot avea un acces mai limitat la serviciile de sănătate mintală și pot avea un risc mai mare de tulburări din cauza faptului că nu sunt asigurați, nu pot beneficia de serviciile decontate de Casa de Asigurări de Sănătate și, mai mult decât atât, trebuie să nu uităm că în momentul de față este foarte greu accesibilă psihoterapia decontată prin Casa de Asigurări pacienților. Întâi trebuie mers la medicul de familie, trebuie luat un bilet de trimitere către un specialist în psihiatrie, care dacă vrea sau dacă consideră, poate recomanda până la 4 ședințe pe lună decontate de Casa de Asigurări de psihoterapie, dar din păcate nu toți specialiștii în psihoterapie nu lucrează cu Casa de Asigurari. Și din păcate prețul unei ședințe de psihoterapie este destul de ridicat, dar este destul de ridicat într-o manieră justă pentru că formarea și supervizarea în domeniile de psihologie clinică și psihoterapie este foarte costisitoare și pentru noi. Așa că din păcate cred că o problemă autohtonă este și modul în care funcționează să zicem așa sistemul nostru de sănătate și ar trebui îmbunătățit cât de repede, tocmai pentru a ne ajuta pacienții cât de mult.

Alte probleme ar mai fi, mai ales în România, vorbim de emigrație, vorbim de separarea de familie, lucruri care au impacte semnificative asupra sănătății mintale, mai ales a copiilor, dar e important să continuăm eforturile de promovare a conștientizării, de dezvoltare a serviciilor adecvate și de reducere a stigmatului pentru a reuși să asigurăm o îngrijire corespunzătoare și să îi sprijinim pe toți cei care au nevoie. Într-adevăr sunt câteva probleme, dar sperăm că le vom putea depăși cât de curând.

Andrada: Da, această speranță de aproape final este cred fix ce aveam nevoie, mai ales după ce ai expus atâtea probleme. Este interesant să ne gândim exact la problemele Europei de est, României autohtone atunci când vine vorba de sănătate mintală. Din păcate situația nu este foarte roz acum, dar sperăm ca la următorul interviu lucrurile să stea diferit. 

Poate o penultimă întrebare sau poate e chiar ultima, cine știe, depinde foarte mult dacă spui lucruri interesante și o tot lungim ca s-avem chestii, dar așa cum am menționat deja, foarte mult din informația pe care o găsim majoritatea dintre noi despre sănătatea mintală este din social media. Pe de-o parte, așa cum ai spus și tu, trăim o realitate în care majoritatea problemelor de sănătate mintală sunt stigmatizate și pe de altă parte avem și o popularizare să-i zic excesivă a problemelor de mental health. Deschizi Tiktok ul și vezi o listă de ,,5 simptome care indică clar că suferi de nu știu ce’’, te duci pe Instagram și vezi că toată lumea are anxietate și depresie. Cred că este bine că se vorbește despre asta, dar mai mult ca sigur are și aspecte negative. Care e opinia ta legată de această popularizare excesivă într-un mod, o să zic necontrolat, deși poate nu e cel mai bun termen? Cred că să-ți iei informația de pe TikTok este de multe ori, așa cum ai zis și tu, ca și cum ți-ai lua informațiile de la scara blocului. Care sunt riscurile acestei popularizări excesive?

Dr. Gabriel Zanfir: În primul rând, mă bucur că am stârnit puțin interesul cu ce am spus mai devreme și într-adevăr, sper că la următorul interviu deja să vedem primii pași către schimbare, iar acum ca să-ți răspund la întrebare, ei bine, inițiativele de conștientizare a problemelor de sănătate mintală, cum până la urmă e și Mental Health for Romania, sunt foarte importante deoarece aduc numeroase avantaje semnificative și tocmai din cauza asta o să încep mai întâi să vorbesc despre lucrurile bune, continuând apoi cu lucrurile rele și de ce trebuie să avem puțină grijă la informațiile pe care le luăm din mediul online.

Ei bine, în primul rând, aceste inițiative ajută la eliminarea stigmatului și a prejudecăților asociate cu psihopatologiile, problemă cu care ne confruntăm frecvent ca și specialiști în sănătate mintală, așa cum am și menționat. Sunt de părere, fermă părere, că doar promovarea discuțiilor deschise și sinceritatea în legătură cu disconfortul nostru psihic pot duce la crearea unui mediu în care oamenii se vor simți mai confortabili să solicite ajutor și să vorbească despre experiențele lor. Un alt aspect important al acestor inițiative care, subliniez, sunt controlate și susținute de specialiști în domeniu, este creșterea nivelului de conștientizare în rândul publicului larg cu privire la tulburările mintale și la impactul lor asupra vieții cotidiene. Cred că suntem cu toții de acord că odată ce oamenii devin mai informați și mai capabili să recunoască corect semnele și simptomele tuburilor mintale, diagnosticarea și intervențiile vor fi mai timpurii și mai eficiente. Cu toate acestea, cum ai spus și tu, e important să recunosc că există și provocări așadar, din informațiile și campaniile despre sănătate mintală din social media, în special în ceea ce privește fenomenul de auto supra diagnosticare și percepția eronată. Nu doar o singură dată pot să spun că am întâlnit informații necontrolate, distorsionate și neavizate de specialiști, și erau promovate pe social media-ul unui autohton, decât de anumite persoane așa zis influente, iar acestea pot crea confuzie sau chiar panică în rândul publicului larg. 

E important ca și specialiști în sănătate mintală să încurajăm tot timpul o abordare rațională și echilibrată a informațiilor despre sănătatea mintală, dar și să ducem o luptă, să contracarăm aceste fenomene, pentru a asigura o abordare responsabilă a sănătății mintale. Un lucru care mie-mi place să-l spun des este că trebuia să avem grijă. Sănătatea mintală nu e un trend, ci o prioritate. Pe lângă problemele pe care le-am menționat, acest fenomen de auto supra diagnosticare poate avea impact negativ nu doar asupra ta, ca persoană, cum am spus, poate avea efecte negative și asupra societății în general. Am trăit câteva gărzi în ultimele luni în care numărul de prezentări a fost foarte ridicat, majoritatea pacienților nu erau pacienți care în mod normal ar fi trebuit să se prezinte în cadrul serviciului de urgență psihiatric, dar, cu toate acestea, prin TikTok-uri, urmărind materiale online, discutând cu vecinii, au zis “du-te la psihiatrie că nu e de stat”. Lucrul acesta doar ne îngreunează foarte tare jobul, iar în același timp are un impact negativ asupra accesibilității pacienților care chiar au nevoie, cu toate că nu ne dăm seama. Cu toate ca e bine să vorbim despre sentimente, ar fi bine să o facem într-un mod controlat și problema de diagnosticare eronată, atâta timp cât toată lumea, exagerez, nu toată lumea, tinerii, influencerii încep să vorbească despre depresie, despre anxietate, despre tulburarea bipolară, încep să existe probleme în sfera diagnosticului și, odată ce o persoană primește informațiile repetat despre o anumită psihopatologie, există șansa destul de mare ca pacient psihiatric să disimulezi, să preiei anumite simptome pe care le auzi în jurul tău și lucrul acesta poate avea efecte negative. 

Vorbind despre anxietate, putem să luăm ca și exemplu pe care l-am întâlnit eu în viața clinică, depresia și anxietatea, oameni care veneau și spuneau că ei sunt foarte anxioși și că au atacuri de panică, adică nu știau ce este un atac de panică, de fapt aveau depresie. Și luându-și informațiile online, aceste 2 patologii, depresia și anxietatea, care au și simptome comune precum tristețea persistentă, anhedonia, adică pierderea interesului și plăcerii, dificultățile de concentrare, problemele de somn au adus pacientul să se prezinte pentru o problemă de anxietate. Într-adevăr, norocul este că s-a prezentat la specialist, care a putut să diferențieze si să facă un diagnostic diferențial corect și să inițieze un tratament bun pentru el pentru că tratamentul depresiei și anxietății este diferit. Fie ca vorbim de tratament psihofarmacologic, că vorbim de metode de psihoterapie, odată ce avem un diagnostic la un specialist, există doar anumite metode de tratament care pot fi eficiente.

Un alt exemplu care m-a surprins, toată lumea suferă de tulburare de personalitate, la un nivel sau altul, este imposibil ca cineva să fie perfect, să nu mai aibă nici o tulburare de personalitate. Incidența tulburării de tip borderline este destul de crescută față de celelalte tipuri, dar una este tulburarea de tip borderline și alta este tulburarea bipolară și de multe ori auzim: ,,vai ce bipolară sunt’’. Lucrul ăsta nu e okay pentru că într-adevăr ambele tulburări pot implica schimbări de dispoziție intensă, instabilitate emoțională și impulsivitate, dar până la urmă cam acolo se opresc, să zicem așa. Din nou, tratamentul e foarte diferit și pacientul poate avea de suferit dacă este inițiat și diferența dintre o tulburare bipolară și tulburare de personalitate borderline din nou ne arată importanța multidisciplinarității pentru că psihologul clinician are un rol foarte important în diagnosticarea acestor tulburări de personalitate.

Ce am vrut să subliniez aici este faptul că trebuie să avem grijă de unde ne luăm informațiile și unele erori pot fi mai “costisitoare”, dacă pot spune așa, în ghilimele, decât credem. Cu toate că aceste inițiative au foarte multe avantaje cu campaniile de informare din spitale, de pe social media-ul avizat, este important să conștientizăm la finalul discuției că doar un specialist are expertiza necesară pentru a face un diagnostic corect și pentru a oferi un tratament adecvat.

Andrada: Îți mulțumesc că ai punctat așa de bine toate aceste aspecte! Vorba vine, se vede că ești un specialist și este bine să destigmatizăm problemele de sănătate mintală, dar da, doar un specialist poate pune un diagnostic corect și este foarte important să ne amintim asta. Din nou, când ne culegem informația de pe internet, în mod special social media, nu ne transformăm în specialiști și trebuie să avem grijă ce facem cu ea. Cred că ne-ai dat suficiente informații ca să ne pui pe gânduri o perioadă și ca să ne faci să ne dorim să ne informăm în legătură cu sănătatea mintală și s-o facem în mai multe direcții, să căpătăm o privire de ansamblu. Chiar ne-ai dat foarte multe informații și trebuie să recunosc că ne vei pune în dificultate atunci când va trebui să găsim un titlu pentru episod, poate va fi ceva de genu’ ,,De toate cu Gabi Zamfir’’. Și acum, că suntem pe ultima sută de metri, ai un ultim gând cu care vrei să-i lași pe ascultători? Și, eventual, în cazul în care cineva are întrebări după ce ascultă episodul sau este curios, te poate contacta pentru eventuale nelămuriri? Noi evident că vom încerca să răspundem la toate întrebările, dar tu ești adevăratul specialist aici și dacă te poate contacta, cum este cel mai bine să o facă?

Dr. Gabriel Zanfir: Sigur, un mesaj de luat acasă este ce este ajutorul informat, ce este ajutorul într-un mod în care să vă fie cât mai bine. Apelați într-o ordine la specialiști astfel încât să vă poată direcționa către rezolvarea problemelor și simt nevoia să repet că sănătatea  mintală nu e un trend, e o prioritate, mai ales în ziua de azi și cu tot dragul vă pot lăsa datele mele de contact. Îmi puteți scrie și pe email, eventual o să ți le trimit să le introduci tu în descrierea postării și nu ezitați, măcar cu un sfat, cu o direcționare, cu tot dragul sau informații, vă stau la dispoziție. Îmi pare rău oarecum, că probabil nu am fost atât de concis și poate nu m-am dus mai specific în anumite zone, dar mi se pare că discuția despre sănătatea mintală este atât de amplă și sper că am reușit să punctez niște lucruri care să vă pună puțin pe gânduri și niște informații de luat acasă. Mulțumesc mult de tot pentru invitație și mă bucur că am fost alături de tine!

Andrada: Și noi îți mulțumim că ni te-ai alăturat astăzi și te rog să nu-ți faci griji că ai vorbit în foarte multe direcții, cred că tocmai asta a fost partea bună, mai ales că ai vorbit despre unele lucruri despre care nu m-aș fi gândit să întreb. Nu m-aș fi gândit să întreb pe cineva să vină să vorbească despre ortorexie din simplul motiv că nu știam că există până acum. Eu aș spune că este o comoară acest episod, așa că sper că toată lumea va putea lua ceva de aici. Mulțumim că ne-ați ascultat, în mod special dacă ați făcut-o până aici și până data viitoare aveți grijă de voi și de sănătatea voastră mintală. Pe curând!