Ce impact au hormonii asupra sănătății mintale?

Bună tuturor! Bine ați venit sau revenit la podcastul Mental Health for Romania! Eu sunt Andrada, voluntar Mental Health for Romania și în episodul de astăzi voi juca rolul biologului de serviciu și voi încerca să împărtășesc pe această cale ceva ce am învățat în decursul acestei luni și, care, vorba vine, mi-a cam schimbat viața. Astăzi voi încerca să ating câteva puncte cheie despre impactul pe care îl au hormonii asupra sănătății mintale și sper să scot la iveală câteva detalii care nu sunt așa de cunoscute. 

Mi-am început luna “feeling under the weather”, ca să folosesc o expresie englezească. Nu prea aveam chef de nimic, eram mereu arțăgoasă, nu mă odihneam bine și orice gând legat de ziua de mâine îmi provoca niște mini atacuri de anxietate. Nu e nevoie să zic că nu a fost o perioadă foarte reușită și inițial am căzut foarte ușor în acel cliché în care cad de multe ori femeile. Aceste schimbări în modul în care mă simt sunt cauzate de schimbările hormonale asociate sindromului premenstrual. Recunosc că nu m-am gândit foarte mult la asta atunci, a fost doar un gând automat, pentru că mereu e ceva ce auzi, ce ți se repetă, așa că a fost foarte ușor să zic că “da, asta e clar cauza”.

Totuși, pentru că am realizat cât de nefericită este această viziune și după ce m-am gândit intens la toate aceste probleme, mi-am dat seama că, de fapt, stările mele de anxietate și iritabilitate erau cauzate, de fapt, de perioada foarte stresanta prin care treceam. Am mai trecut prin asta, înțelegeam cât de cât procesul, știam că de data asta nu e devine estrogenul, ci un alt hormon, secretat în stele de stres și anume cortizolul. Bineînțeles pentru multe persoane aceste stări sunt sau pot fi cauzate de sindromul premenstrual,

care și el se poate manifesta prin simptome asemănătoare, care afectează sănătatea mintală. Pentru mine totuși nu era cazul. Și, acum că am trecut prin toată această poveste introductivă, puteți să înțelegeți de ce am ales ca episodul de astăzi să fie dedicat

rolului pe care îl au hormonii asupra sănătății noastre mintale.

Cu riscul de a mă repeta, în general schimbările hormonale și impactul pe care îl au asupra psihicului sunt cumva în mod popular atribuite femeilor sau persoanelor care menstruează, dar, în realitate, sănătatea mintală a oricui poate fi afectată de schimbările hormonale prin care trece, indiferent de gen sau vârstă. Și, înainte de a continua, aș vrea să scot în evidență încă de pe acum, în cazul în care nu s-a remarcat încă deja, că hormonii în sine, atunci când sunt în echilibru, nu au un efect asupra sănătății noastre mintale. Ceea ce ne afectează, de fapt, pe toți, este când apare un dezechilibru hormonal în corpul nostru, când se trece prin schimbări bruște. 

Și, dacă tot vorbim de ei așa de mult, ce sunt hormonii? Ei bine, definiția de manual este că hormonii sunt substanțe chimice care afectează activitatea unei anumite părți a corpului. În alte cuvinte, sunt niște mesageri care controlează și coordonează activitatea organelor și țesuturilor. În mod normal, hormonii sunt secretați de un organ și apoi circulă prin sânge până ajung la ținta lor. Cum își dau seama care e ținta lor? Ei bine, ținta conține ceea ce se numesc receptori de care se leagă selectiv. Vă puteți gândi la asta ca la o cheie care îți găsește încuietoarea potrivită, doar că fiecare cheie are mii de încuietori potrivite care se găsesc în locuri diferite și care adeseori au efecte diferite, dacă nu chiar contradictorii, așa că e nevoie ca întreaga activitate să fie foarte precis controlată. Partea bună e că în mod normal corpurile noastre știu ce trebuie să facă pentru a ne menține pe linia de plutire, fără ca noi să intervenim foarte mult. Nu trebuie să ne batem noi capul să-i spunem corpului să secrete mai mult sau mai puțin hormoni tiroidieni, nu-i așa? 

Aș mai vrea să menționez că pe lângă cei mai comuni hormoni, de care a auzit toată lumea, estrogenul și testosteronul, numiți și hormosexuali corpul produce alte câteva zeci de tipuri de hormoni. De multe ori, nici măcar nu ne gândim la ei ca la hormoni. deși poate am auzit de-o parte dintre ei: insulină, cortizol, adrenalină, noradrenalină, melatonină, oxitocină dopamină. Așa că haideți să intrăm direct în pâine acum cu serotonina, dopamina și oxitocina, care sunt cele mai cunoscute chimicale ce au un impact asupra nivelului nostru de fericire, care de multe ori înseamnă de fapt sănătatea noastră mintală. Când am făcut selecția pentru ce urmează să fie inclus în această listă, serotonina și dopamina mi-au ridicat cele mai multe probleme, pentru că funcționează atât ca hormoni, dar rolul lor principal este acela de neurotransmițători, adică substanțe care transmit informație de la un neuron la altul. Dar presupun că asta e o problemă corpurilor noastre care au nevoie de nenumărate funcții și au la dispoziție un număr limitat de substanțe pe care să le folosească. O să-mi permit totuși să le includ și pe ele aici, pentru că sunt atât de importante. 

Serotonina este o substanță care joacă numeroase roluri în organism: influențează memoria și învățatul, reglează temperatura corpului, somnul, starea de foame, comportamentul sexual și, ceea ce ne interesează pe noi astăzi cel mai mult, fericirea. Lipsa de serotonină a fost asociată cu depresia, anxietatea și chiar stările maniacale. Serotonina e cunoscută ca hormonul “feel good” pentru că este asociată unei stări de calm, de stabilitate emoțională. chiar de focus. Împreună cu dopamina joacă un rol foarte important în reglarea somnului, atât a ciclului în care dormim, dar și a calității acestuia. Și nu e nevoie să vă spun eu cât de important este un somn odihnitor atunci când vine vorba de sănătatea noastră mintală. 

Și, dacă tot am menționat-o, dopamina este cunoscută și ca hormonul fericirii. Dopamina este hormonul care ne face să ne simțim bine, mai ales atunci când ne atingem obiectivele. Poate ați auzit că dopamina este implicată în sistemul de răsplată al creierului, aceea ce ne menține motivați, sau chiar ne motivează să facem ceva în viitor. Modul în care funcționează e destul de simplu – faci ceva care este esențial supraviețuirii, cum ar fi mâncatul, iar creierul tău eliberează dopamină, care te face să te simți bine, ceea ce te face să-ți dorești mai multă dopamină și să repeți experiența. În general, dopamina joacă un rol important în a ne menține fericiți, motivați, alerți și lipsa de dopamină a fost asociată cu lipsă de motivație, cu o stare de nefericire și cu sentimente de oboseală. Scăderea nivelului de dopamină este adeseori asociată cu depresia. Atunci când este în exces, dopamina poate cauza dependențe și, din nou, episoade maniacale. Și da, dopamina este implicată și în boala Parkinson’s, dar aceea se datorează în exclusivitate rolului de neurotransmițător pe care îl are, așa că nu îl voi discuta aici.

Și am ajuns și la oxitocină, cunoscută și ca hormonul iubirii, care este produsă în mod special atunci când suntem atinși sau când suntem în apropierea celor dragi. De asta o îmbrățișare sau o conversație cu prietenii ne facem să ne simțim atât de bine. De multe ori, acest hormon este asociat cu sentimentul de satisfacere. Oxitocina e produsă atât în corpul femeilor, cât și al bărbaților, dar are un efect mai puternic asupra stării mintale a femeilor. Modul în care acționează e destul de simplu – reduce starea de anxietate și stimulează producerea de dopamină și serotonină, ceea ce mă face să dau un mic “spoiler” asupra uneia dintre lecțiile pe care aș vrea să le luăm cu toții din episodul de astăzi. Foarte rar, oricare dintre acești hormoni funcționează independent și de cele mai multe ori se influențează între ei, motiv pentru care starea de fericire nu e ceva atât de ușor de definit.

Acum că am depășit cei mai discutați hormoni, care au un impact asupra sănătății noastre mintale, să trecem în revistă și hormonii sexuali, estrogenul și testosteronul, care au și ei un impact asupra modului în care ne simțim. Creierele noastre conțin receptori atât pentru estrogen, cât și pentru testosteron, dar evident aceștia un impact diferit pur și simplu pentru că cantitatea produsă în corpurile noastre este diferită, în funcție de organele reproducătoare pe care le deținem. 

Atunci când nivelul de testosteron începe să scadă, apar schimbări de stare, iritabilitate și chiar anxietate și depresie. Nivelul scăzut de testosteron duce și la o creștere a nivelului de stres pe care îl resimțim, conform unor cercetători. Atunci când m-am informat mai mult în legătură cu modul în care testosteronul influențează sănătatea mintală, am descoperit ceva ce mi s-a părut super interesant, și anume că depresia cauzată de un nivel scăzut de testosteron este cel mai des depresia rezistentă la tratament, adică acel tip de depresie care persistă chiar și după tratamentul cu antidepresive din 2 clase farmacologice diferite, în doze terapeutice adecvate, și pentru o perioadă suficientă de minimum 6 săptămâni. Totuși, de cele mai multe ori, nivelul testosteronului scade odată cu vârsta, și această scădere este treptată, motiv pentru care efectele nu sunt resimțite foarte puternic de către cei mai mulți dintre bărbați. 

Un fenomen asemănător li se întâmplă femeilor atunci când ating vârsta menopauzei, dar pentru ele este afectat nivelul de estrogen, care, spre deosebire de testosteron, nu scade gradual, ci brusc. Multe femei, dacă nu chiar majoritatea, experimentează simptome de depresie în perioada menopauzei, atât datorită nivelului iregulat de estrogen, urmat de scăderea bruscă a acestuia. Scăderea bruscă a nivelului de estrogen este și cauza depresiei postnatale. Toate aceste fenomene se datorează faptui că estrogenul în sine are receptori la nivelul creierului, care controlează emoțiile, dar are un efect și asupra producției de serotonină și asupra numărului receptorilor pentru serotonină din creier. Unele studii au arătat chiar că serotonina are un rol asupra protejării nervilor. Din nou, este vorba de un proces mai complex decât pare la prima vedere. Ceea ce este interesant poate e că atunci când persoanele afectate de depresie postnatală sau datorată menopauzei au luat estrogen, simptomele nu li s-au ameliorat, ceea ce indică că nu înțelegem încă în totalitate acest proces. Morala poveștii, în alte cuvinte, e că atât testosteronul cât și estrogenul au un efect asupra sănătății noastre mintale. Cumva înțelegem mai bine cum funcționează estrogenul decât testosteronul în această zonă, dar ambele procese sunt complexe și nu putem să identificăm o cauză foarte simplă, mai ales că producția de hormoni sexuali este, la rândul ei, controlată de alți hormoni. Dar, dereglări ale nivelelor normale ale acestora pot duce la anxietate, stări de euforie, confuzie, stimă de sine scăzută și retragere socială, mai ales în adolescență, când încep să fie produși în cantități mai ridicate. 

Ultima categorie de hormoni pe care aș dori să-i trec în revistă sunt hormonii stresului, mai precis adrenalina și cortizolul. Cred că adrenalina este unul dintre acei hormoni de care a auzit mai mult sau mai puțin toată lumea. Atunci când ne aflăm într-o situație periculoasă, corpul nostru, mai precis niște glande pereche, care se află deasupra rinichiilor, numite glande suprarenale, produc adrenalina care ajunge în organism și duce la o creștere a ritmului inimii, a presiunii sanguine și ne dă un boost de energie. Cortizolul, produs de asemenea în situații de stres, are un rol asupra nivelului de zahăr din sânge, facilitând în consumul de energie la nivelul creierului. Combinația funcționează ca un fel de alarmă, care ne atenționează organismul să nu investească în energie în anumite zone și să se pregătească de luptă pentru așa cunoscutul răspuns de “luptă sau fugi”. Evident, toate aceste pregătiri din corp au și un efect asupra creierului, ce ne influențează starea, emoțiile, nivelul de motivație și nivelul de frică, deci, implicit, anxietatea.

Evident, toate aceste chestii sunt benefice pentru noi. Dar, câteodată, atunci când suntem constant sub stres, producția de adrenalină și cortizol poate rămâne ridicată o perioadă îndelungată, ceea ce duce adeseori la anxietate, depresie, probleme cu memoria, dureri de cap și probleme cu somnul, pe lângă probleme ale sistemului digestiv, ale inimii și ale mușchilor și oaselor. Și deși am vorbit destul de mult despre hormoni și rolul pe care îl au asupra sănătății mintale, înțelegem destul de puțin ce se întâmplă de fapt și care este modul în care mulți dintre acești hormoni funcționează. Sigur, ne este ușor să spunem “nivelul scăzut de estrogen rezultă în depresie”, dar următorul pas în această zonă este să înțelegem mecanismele – cum funcționează cu adevărat acești hormoni și ce impact au asupra sănătății mintale. De ce este important să înțelegem asta? Ei bine, răspunsul simplu e pentru că o mai bună înțelegere a fluctuațiilor hormonale poate să sporească prevenția afecțiunilor mintale și să faciliteze un tratament personalizat. 

Vă mulțumim pentru atenție, iar până data viitoare aveți grijă de voi și de sănătatea voastră mintală!