Tulburările de somn: tot ce trebuie să știi

Cuprins:

• Ce este somnul și de ce este important?
• Ce sunt tulburările de somn?
• Cauze și factor de risc
• Tipuri și simptome
• Tratament
• Ce să fac dacă am simptome?
• Viața cu diagnosticul și auto-ajutorul
• Ghid pentru apropiați: ce să fac dacă cineva apropiat suferă de o tulburare de somn?

---

Ce este somnul și de ce este important?

Somnul este un proces natural, universal și esențial. El reprezintă perioada din timpul zilei în care creierul intră într-o stare reversibilă de pierdere a conștienței, răspunzând, în principal, doar la semnalele din interiorul corpului [1, 2]. Somnul este, la rândul lui, de două tipuri – somn REM și non-REM. În timpul somnului REM (“Rapid Eye Movement” – somn cu mișcări rapide ale ochilor), are loc întărirea legăturilor neuronale, implicate în învățare, memorare și stocarea amintirilor; în timpul celui non-REM, au loc procesele de reparare și regenerare a țesuturilor, fortificarea oaselor și mușchilor și întărirea sistemului imunitar [3].Când perioada de somn este insuficientă (în general mai puțin de 7 ore, cu diferențe individuale) sau calitatea acestuia este alterată, pot apărea consecințe serioase atât asupra sănătății fizice, cât și asupra sănătății mintale [4]. Lipsa unui somn odihnitor îngreunează finalizarea activităților de zi cu zi, din cauza scăderii capacității de concentrare și a vigilenței în decizii sau acțiuni. În plus, dificultățile legate de somn au fost asociate cu o creștere a frecvenței stărilor depresive [5], de anxietate [6],  agresivitate și dezvoltarea diferitelor probleme de comportament [7].

Ce sunt tulburările de somn?

Tulburările de somn reprezintă grupul de afecțiuni ce se manifestă prin modificarea duratei sau a calității somnului, cu impact major asupra sănătății fizice, mintale și a calității vieții, atât pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung. Deși aproximativ 35% din populație se confruntă de-a lungul vieții cu cel puțin un episod caracteristic unei tulburări de somn, majoritatea dintre ele ajung să fie diagnosticate abia când dăunează grav bunei funcționări a organismului [8].

Consecințele imediate ale tulburărilor de somn sunt reprezentate de scăderea capacității de concentrare, creșterea nivelului de stres, absenteismul (de la școală, locul de muncă sau alte activități importante), scăderea productivității, precum și o creștere a frecvenței accidentelor de orice fel [9].

Pe termen lung se observă o legătură importantă între calitatea somnului și menținerea funcțiilor organismului uman în parametri normali. Un somn insuficient ca durată sau de proastă calitate poate duce la apariția unor boli, precum angina pectorală (durerea în piept), infarctul miocardic acut (blocarea vaselor ce hrănesc țesutul inimii), hipertensiunea arterială, obezitatea și diabetul zaharat de tip 2 [10]. Impactul nu este, însă, doar unul somatic (fizic), ci și psihologic – persoanele ce suferă de tulburări de somn pot prezenta labilitate emoțională, ce poate genera sau augumenta diferite afecțiuni psihice. Cunoașterea principalelor tulburări de somn și a simptomelor lor cele mai frecvente este importantă, consecințele putând fi prevenite printr-un diagnostic corect și un tratament medicamentos și/sau psihoterapeutic precoce [11].

Cauze și factor de risc

Tulburările de somn au cauze multiple, atât de nivel psihologic, cât și somatic. Principala cauză de insomnie este stresul psihic și social, provocat de îngrijorările în legătură cu familia, locul de muncă, școala sau problemele financiare. Evenimentele traumatice pot avea, de asemenea, un impact major. Mediul ambiental (o cameră prea luminată sau zgomotoasă) sau programul de lucru pot fi factori predispozanți pentru insomnie – de exemplu, persoanele care lucrează în schimburi de noapte prezintă un risc ridicat de a dezvolta tulburări de somn, din cauza dezechilibrului apărut în secreția hormonilor implicați în menținerea alternanței obișnuite somn-veghe. De asemenea, utilizarea substanțelor psihoactive (precum cafeaua sau alcoolul), mai ales în a doua jumătate a zilei, sau chiar reacțiile adverse ale unor medicamente pot contribui la dezvoltarea unei tulburări de somn [8].

Din categoria disfuncțiilor somatice care pot determina tulburări ale somnului, se enumeră afecțiunile obstructive respiratorii (blocarea căilor respiratorii), obezitatea, afecțiunile cardiovasculare sau cele neurologice, iar din cadrul tulburărilor psihiatrice, anxietatea și depresia se asociază cel mai frecvent cu un somn insuficient sau neodihnitor [9]. 

O altă cauză des întâlnită în zilele noastre este folosirea tehnologiei, de exemplu televizorul, telefonul sau computerul, pe timpul serii sau nopții, ceea ce duce la amânarea orei de culcare atunci când sunt prioritizate alte activități în locul somnului (“bedtime procrastination”) [12, 13]. Adulții cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani sunt cei mai activi în mediul online, aceștia fiind, de asemenea, cei mai predispuși să amâne somnul în schimbul unor ore în plus petrecute pe aceste dispozitive [14, 15]. Tinerii pot amâna somnul și din cauza unei presiuni sociale de a fi online pe parcursul nopții, pentru a fi la curent cu informațiile postate pe rețelele de socializare și a fi conectați la discuțiile grupurilor de prieteni [16, 17]. 

Tipuri și simptome

Tulburările de somn cu cea mai mare frecvență în populație sunt:

1. Insomnia

Insomnia este de departe cea mai frecventă tulburare de somn. Ea se caracterizează prin reducerea duratei totale de somn dintr-o zi, comparativ cu nevoia obișnuită a unei persoane [18]. Există două tipuri de insomnie – de adormire (persoanele au dificultăți în a adormi) și de menținere (persoanele au dificultăți în a rămâne adormiți și au tendința de a se trezi pe parcursul nopții), ele putând să se manifeste și împreună. Această tulburare se caracterizează prin episoade de somn redus ca durată, cu o frecvență de 3-4 episoade pe săptămână, pentru cel puțin o lună, având ca efect asociat scăderea calității generale a somnului și dificultăți în desfășurarea activităților din timpul zilei, datorită oboselii acumulate. Insomniile pot apărea în episoade izolate (aproximativ 80% din populație), sau sub formă de insomnie cronică (15% din populație). Majoritatea cauzelor prezentate în secțiunea anterioară sunt cauze ale insomniei. Există și insomnie idiopatică, fără o cauză identificabilă [19, 20].

2. Sindromul de apnee obstructivă în somn (SAOS)

Acest sindrom este caracterizat prin perioade de oprire a respirației (apnee), urmate de microtreziri (trezirea din somn cu durată de câteva secunde, ce nu este percepută de persoana în cauză), datorită blocării căilor respiratorii în timpul somnului. Acest sindrom afectează în principal bărbații și persoanele ce suferă de obezitate, acestea reprezentând 70% din pacienții diagnosticați. Pe timpul episoadelor de apnee apare o stare de hipoxie (scăderea concentrației de oxigen din sânge) din cauza obstrucției tractului respirator, ceea ce determină un somn de proastă calitate, și consecutiv, o stare de epuizare permanentă pe timpul zilei. În absența unui tratament adecvat, simptomele nu se remit [21].  Sforăitul este, de obicei, observat de partenerul sau colegul de cameră și este inconvenientul pentru care pacienții se prezintă cel mai adesea la consult. Totodată, pe timpul nopții se mai pot remarca și diminuarea mișcărilor respiratorii, senzația de gură uscată și transpirația excesivă [22]. Pe lângă hipersomnolența din timpul zilei, această tulburare se poate prezenta și cu modificări de personalitate, comportament automatic sau amnezie [23].

3. Sindromul de narcolepsie-cataplexie 

Narcolepsia este o tulburare a somnului cu debut la tinerii cu vârste cuprinse între 10 și 30 de ani. Ea se manifestă prin nevoia irezistibilă de a adormi, așa-numitele atacuri de somn, cu durata de la câteva secunde la minute bune. Acestea pot apărea chiar și în cadrul unor activități care necesită concentrare, cum ar fi vorbitul, alergatul, mâncatul sau condusul de autovehicule. Frecvența lor este variată, de la atacuri zilnice până la un atac la câteva luni. Narcolepsia poate fi însoțită sau nu de cataplexie (pierderea tonusului muscular), această combinație de simptome reprezentând sindromul de narcolepsie-cataplexie Gélineau [18, 24, 25, 26, 27].

Cu toate acestea, atacurile de somn sunt percepute ca fiind odihnitoare. Ele persistă pe toată durata vieții, deși, odată cu înaintarea în vârstă, frecvența lor scade. Alte simptome care pot alarma pacientul sunt paralizia în somn, halucinațiile hipnagogice (din timpul trecerii de la starea de veghe la cea de somn), dar și comportamentul automat, în care persoana efectuează sarcini fără a-și aminti [25, 27].

4. Hipersomnia idiopatică

Aceasta este o tulburare asemănătoare sindromului de narcolepsie-cataplexie. Principala diferență este reprezentată de lipsa cataplexiei (pierderii tonusului muscular), iar somnul este perceput ca fiind insuficient și de proastă calitate. Manifestarea principală este (hiper)somnolența diurnă, însoțită de un anumit grad de amnezie [28].

5. Somnolența diurnă

Cu o prevalență de 5-15% în populație, somnolența diurnă reprezintă, în realitate, un simptom al mai multor posibile patologii ale somnului. Cauzele pot fi reprezentate de tulburări descrise mai sus, precum sindromul de apnee obstructivă în somn, narcolepsia, hipersomnia idiopatică, dar și alte patologii, precum depresia, sindromul Pickwick (somnolența diurnă asociată obezității și insuficienței cardiace) sau sindromul Kleine-Levin (hipersomnia asociată cu bulimie, iritabilitate și hipersexualitate) [18, 20].

6. Parasomniile

Sunt tulburări de somn dependente de fazele somnului (REM sau non-REM), cele mai frecvente dintre ele fiind somnambulismul, pavorul nocturn și coșmarurile repetate [29].

1. Somnambulismul este o parasomnie cu componentă genetică, ce apare mai frecvent la copiii cu vârste între 5-12 ani, rareori debutând la vârstă adultă. Episoadele durează mai puțin de 10 minute și se manifestă prin comportament ambulator automat nocturn – persoana se scoală din pat, se mișcă prin casă și face diverse activități – urmat de amnezia episodului. Factorii care pot precipita această tulburare sunt oboseala, lipsa somnului, dar și medicamentele sedativ-hipnotice (cu efect de adormire) [18, 30, 35]. 
2. Pavorul nocturn (“night terrors”) are cea mai mare incidență la copiii cu vârste între 5-7 ani și se caracterizează prin agitație extremă, țipete și stare de groază. Pacienții sunt în general confuzi și terifiați, iar în cazurile severe, cu episoade recurente, apar și leziuni fizice. Frecvența scade odată cu înaintarea în vârstă – la copii, aceasta este de aproximativ 3%, ajungând la vârsta adultă la 1% [27, 29].
3. Coșmarurile sunt vise terifiante, însoțite de trezire bruscă, uneori chiar de palpitații (senzația de bătaie rapidă, sărită sau în plus a inimii) și tahipnee (creșterea frecvenței respiratorii) [31]. Se produc în principal în a doua jumătate a nopții, în general în timpul somnului REM, și sunt considerate fenomene normale, apărând la aproximativ 50% din copii, fiind corelate cu imaturitatea circuitelor neuronale ale creierului [29]. Odată cu înaintarea în vârstă, frecvența lor în populație scade [30]. Ele apar ca și simptom frecvent în tulburările de stres post-traumatic sau în anxietatea severă. Coșmarurile devin patologice atunci când apar cu o frecvență ridicată, prezența lor pe timpul nopții perturbând efectuarea activităților zilnice, sau accentuând stări precum anxietatea și depresia. [34]

Tratament

Tulburările de somn sunt diagnosticate și tratate, în principal, de către medicul psihiatru. Acesta evaluează factorii cauzatori și de risc, stabilește tipul de tulburare și prescrie și monitorizează tratamentul acesteia. Tratamentul este de mai multe tipuri – medicamentos sau psihologic. Tratamentul medicamentos se asociază, de regulă, cu metode non-farmacologice, precum terapiile cognitive și igiena somnului, pentru a aborda atât simptomele, cât și cauzele [34]. Dacă tulburarea de somn are o cauză organică (de exemplu, o disfuncție neurologică sau respiratorie), se încearcă, în primul rând, tratarea bolii de bază. Dacă factorii cauzatori nu sunt de natură organică, se preferă inițial abordarea psihologică [35].

1. Insomniile

Tratamentul medicamentos constă în principal din medicamente sedativ-hipnotice. Cele mai utilizate medicamente din această categorie sunt benzodiazepinele (e.g., Xanax – alprazolam, Anxiar – lorazepam etc.). Cu toate acestea, utilizarea lor pe scară largă a scăzut, din cauza faptului că pot produce dependență. Oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine determină apariția unui sindrom de sevraj (en. “withdrawal”), caracterizat prin insomnie și anxietate și, în cazuri severe, convulsii [36, 37]. 

Alte medicamente folosite în insomnii sunt antihistaminicele, în special cele din generația I, cu efect sedativ [37].

Recent, au apărut pe piață și medicamente sedative asemănătoare benzodiazepinelor, denumite „Z-drugs”, cum sunt zolpidemul (Ambien) și zaleplonul (Sonata). Avantajul, în comparație cu benzodiazepinele, este reprezentat de efectele adverse mult diminuate; cu toate acestea, dacă sunt administrate incorect, pot crește la rândul lor riscul de apariție a dependenței [38].

2. Sindromul de apnee obstructivă în somn

SAOS este diagnosticat și tratat, în principal, de către medicul pneumolog. Principalul tratament este administrarea oxigenului cu ajutorul unui aparat de presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP), care menține căile aeriene deschise pe parcursul nopții. Un alt aspect important al tratamentului este scăderea în greutate în cazul persoanelor supraponderale, deoarece țesutul adipos în exces din zona feței și a gâtului este o cauză de obstrucție a respirației pe timpul nopții. În cazul în care aceste tratamente dau greș, există posibilitatea eliminării cauzelor obstrucției prin intervenții efectuate de către un chirurg ORL (oto-rino-laringian) [20].

3. Sindromul de narcolepsie-cataplexie

Tratamentul pentru acest sindrom este medicamentos, existând mai multe opțiuni. Una dintre opțiunile principale este oxibatul de sodiu (vândut sub numele de Xyrem). Acesta poate fi prescris doar de un medic, din cauza riscului de dependență, precum și a riscului de depresie respiratorie (scăderea frecvenței respiratorii, ce poate degenera în stop respirator). El reduce somnul fragmentat din timpul nopții, însă mecanismul de acțiune nu este încă complet elucidat [39]. Există și alte medicamente utilizate în tratarea narcolepsiei, printre care modafinil (Aspendos), pitolisantum (Wakix) sau, mai nou, solriamfetol (Sunosi).

4. Hipersomnia idiopatică

Tratamentul hipersomniei idiopatice este similar cu cel al narcolepsiei, folosindu-se stimulente precum modafinil sau amfetamine.

5. Somnolența diurnă asociată depresiei

În cazul somnolenței diurne asociate depresiei, tratamentul de primă linie este reprezentat de antidepresivele cu efect de inhibare selectivă a recaptării serotoninei (SSRI), care cresc disponibilitatea și timpul de acțiune al serotoninei la nivelul sinapsei neuronale. Cu toate acestea, printre efectele lor adverse se numără insomnia (în mod paradoxal), anxietatea și coșmarurile [37].

6. Parasomniile

Aceste tipuri de tulburări de somn sunt abordate cel mai frecvent prin psihoterapie cognitiv-comportamentală sau hipnoză, deși tratamentul medicamentos poate fi folosit ca un adjuvant pentru cel psihologic [27, 40].

Ce să fac dacă am simptome?

În cazul în care te confrunți cu simptome ale unei tulburări de somn, primul pas ar fi să apelezi la medicul de familie. Acesta te va întreba de simptome și posibile cauze ale lor, ca apoi să-ți ofere o trimitere către un medic specialist. În cazul în care tulburarea de somn este, în principal, de natură psihologică, specialistul este medicul psihiatru. Acesta îți va oferi o schemă de tratament și/sau te va direcționa către un psiholog, în vederea inițierii unei forme de terapie. Poți accesa gratuit ședințe de psihoterapie în cazul în care dispui de asigurare medicală și de trimitere de la specialist.

Un element important în obținerea unui somn de calitate este respectarea igienei somnului. Chiar dacă suferi de o patologie somatică ce îți modifică somnul, respectarea unor reguli minime înainte de culcare poate îmbunătăți calitatea acestuia [32]. 

1. Un somn de calitate se obține prin crearea unei rutine. Încearcă să ai aceeași oră de culcare, în fiecare seară, pentru a nu perturba secrețiile hormonale implicate în alternanța somn-veghe, de exemplu secreția de melatonină (un hormon implicat în trecerea din starea de veghe în cea de somn) [41]. Perioada în care melatonina este secretată la nivel maxim se află între orele 00:00 și 03:00 [42, 43]. Includerea acestui interval în rutina de odihnă îți poate asigura un somn de bună calitate. 

2. Camera în care dormi trebuie să fie aerisită, cu o temperatură ambientală potrivită, iar lumina să fie cât mai slabă sau absentă, deoarece secreția melatoninei este dependentă de gradul de expunere la lumină [41]. Evită expunerea la ecrane sau alte forme de lumină artificială, precum și substanțele stimulante (cafea, ciocolată, alcool) cu 1-2 ore înainte de culcare [46].

Dacă lucrezi în schimburi de noapte, expunerea la lumină artificială pe timpul nopții îți va scădea secreția normală de melatonină, ritmul circadian va fi perturbat, iar somnul va fi de o calitate mai slabă [44]. Expunerea cât mai redusă la lumină naturală puternică după tura de lucru (e.g., prin purtarea ochelarilor de soare spre casă) și suplimentele cu melatonină te pot ajuta să ai un somn echilibrat și mai odihnitor, în ciuda programului de noapte [45].

3. Practică activități relaxante înainte de somn, precum cititul, meditația sau exerciții de respirație, pentru a-ți elibera mintea de gândurile intruzive ce te pot perturba [41]. Una din cele mai bune tehnici de respirație, în cazul în care te confrunți  cu insomnia sau anxietatea, este metoda 4-7-8, mai exact inspiri pentru 4 secunde, îți ții respirația timp de 7 secunde, și expiri liniștit pentru 8 secunde [47].

4. Poți ține o evidență a numărului de ore dormite sau a cât de odihnitor a fost somnul într-un jurnal. Astfel, poți observa mai ușor anumite tipare, pe care le poți corecta sau adresa ulterior în cadrul terapiei [48].

5. Este important și să nu te forțezi să adormi. Concentrându-te prea mult pe scopul de a adormi, apare inconștient un factor de stres ce îți poate periclita intenția, durata și calitatea somnului [46].

Viața cu diagnosticul și auto-ajutorul

Deși tulburările de somn pot deveni o parte „obișnuită” a vieții tale, ele pot fi ținute sub control și chiar tratate. Mai jos găsești câteva sfaturi care te pot ajuta în navigarea unui diagnostic de tulburare de somn: 

• Încearcă să monitorizezi frecvența cu care apar simptomele și corelația dintre apariția lor și evenimentele stresante din viața ta [49].
• Este important ca, în momentul în care beneficiezi de un consult, comunicarea cu specialistul să fie una guvernată de onestitate și precizie.
• Ai încredere în psihoterapie. Odată ce reușești să găsești cauzele ascunse ale problemei tale, poți înlocui comportamentele care te-au dus în punctul acesta cu unele care să favorizeze un somn sănătos.
• Dacă există tratament medicamentos, urmează-l conform prescripției medicale, pentru a evita reacțiile adverse cu impact negativ asupra psihicului și corpului tău. 
• Comunică problema apropiaților tăi, pentru a fi sigur că ei știu cu ce te confrunți și te pot sprijini în situațiile sensibile. 
• Monitorizează-ți progresul – îți vei îmbunătăți starea de spirit [50]. 
• Încearcă să aderi la un stil de viață sănătos, cu ore fixe de culcare, exercițiu fizic și mese suficiente, dar echilibrate. 
• NU apela la automedicație, alcool sau droguri, deoarece aceste mecanisme de coping nu fac decât să înrăutățească problema de fond. 
• NU consuma ALCOOL în combinație cu terapia medicamentoasă sedativă – această combinație poate avea efecte grave (chiar letale) asupra sănătății tale [51]. 

Ghid pentru apropiați: ce să fac dacă cineva apropiat suferă de o tulburare de somn?

Atunci când o persoană dragă suferă de tulburări de somn, efectul cel mai pregnant este schimbarea dispoziției. Dacă cineva apropiat ție manifestă astfel de schimbări, acordă-i răbdare, întreabă în prealabil dacă este dispus să comunice cu tine despre cauza problemei și oferă-i sprijin și comunicare transparentă. Sugerează-i să apeleze la ajutor specializat și să-și creeze o rutină benefică și un ambient plăcut, pentru a se putea odihni. Nu în ultimul rând, ai grijă de propria-ți sănătate mintală, pentru a putea oferi în continuare sprijin.

---

Bibliografie:

1.      Tononi G, Boly M, Cirelli C. Consciousness and sleep. Neuron. 2024 May 15;112(10):1568–1594. doi:10.1016/j.neuron.2024.04.011.

2.      Brinkman JE, Reddy V, Sharma S. Physiology of Sleep [Internet]. In: StatPearls. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan. [Updated 2023 Apr 3]. Bookshelf ID NBK482512. PMID: 29494118.

3.      Michaud M. The Night Gardeners – Immune Cells Rewire, Repair Brain While We Sleep [Internet]. 2019. Available from: www.rocherster.edu.

4.      Suni E. Mental Health and Sleep. 2024. Available from: www.sleepfoundation.org.

5.      Nutt D, Wilson S, Paterson L. Sleep disorders as core symptoms of depression. Dialogues Clin Neurosci. 2008;10(3):329–336.

6.      National Institutes of Health (NIH). NIH News in Health: Understanding Anxiety Disorders [Internet]. 2016 Mar. Available from: https://newsinhealth.nih.gov.

7.      Columbia psychiatrist explains why poor sleep makes it more difficult to cope with stress and regulate emotions [Internet]. 2022. Available from: www.columbiapsychiatry.org.

8.      Sleep Disorders [Internet]. 2023. Available from: www.my.clevelandclinic.org.

9.      Lipsa somnului: Cauze, efecte și remedii [Internet]. Available from: www.neuroaxis.ro.

10.   Drăgueșescu M. CE SPUN STUDIILE despre somn și impactul asupra sănătății [Internet]. 2022. Available from: www.raportuldegarda.ro.

11.   Sleep Deprivation and Deficiency – How Sleep Affects Your Health [Internet]. 2022. Available from: www.nhlbi.nih.gov.

12.   Kroese F, Nauts S, Kamphorst B, Anderson J, de Ridder D. Bedtime procrastination: A behavioral perspective on sleep insufficiency. Academic Press; 2016. p. 93–119.

13.   Kühnel J, Syrek C, Dreher A. Why don’t you go to bed on time? A daily diary study on the relationships between chronotype, self-control resources and the phenomenon of bedtime procrastination. Front Psychol. 2018;9:77. doi:10.3389/fpsyg.2018.00077.

14.   Greenwood S, Perrin A, Duggan M. Social media update 2016 [Internet]. Pew Research Center; 2016 Nov 11. Available from: http://www.pewinternet.org/2016/11/11/social-media-update-2016.

15.   Ofcom. Adults’ Media Use and Attitudes [Internet]. 2017 [cited 2020 Feb 27]. Available from: https://www.ofcom.org.uk/__data/assets/pdf_file/0020/102755/adults-media-use-attitudes-2017.pdf.

16.   Rogers A, Barber L. Addressing FoMO and telepressure among university students: Could a technology intervention help with social media use and sleep disruption? Comput Hum Behav. 2019;93:192–199. doi:10.1016/j.chb.2018.12.016.

17.   Woods H, Scott H. #Sleepyteens: Social media use in adolescence is associated with poor sleep quality, anxiety, depression and low self‑esteem. J Adolesc. 2016;51:41–49. doi:10.1016/j.adolescence.2016.05.008.

18.   Bredicean AC, Dehelean L, Enătescu VR, Giurgi-Oncu C, Ienciu M, Papavă I, Romoşan F, Romoşan R. Curs de Psihiatrie Generală. Timişoara: Editura Victor Babeş; 2014. ISBN: 978-606-8054-61-2

19.   Insomnia [Internet]. 2022. Available from: www.nhlbi.nih.gov.

20.   Insomnia – diagnosis and treatment [Internet]. [cited 2025 Jun 26]. Available from: www.mayoclinic.org.

21.   Obstructive sleep apnea [Internet]. Mayo Clinic. Available from: https://www.mayoclinic.org

22.   Pham LV, Jun J, Polotsky VY. Obstructive sleep apnea. Handb Clin Neurol. 2022;189:105–136. doi:10.1016/B978-0-323-91532-8.00017-3.

23.   Kerner NA, Roose SP. Obstructive Sleep Apnea is Linked to Depression and Cognitive Impairment: Evidence and Potential Mechanisms. Am J Geriatr Psychiatry. 2016;24(6):496–508. doi:10.1016/j.jagp.2016.01.134.

24.   Narcolepsy – Symptoms and causes [Internet]. Mayo Clinic. Available from: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/narcolepsy/symptoms-causes/syc-20375497

25.   Narcolepsy: Symptoms [Internet]. Sleep Foundation. 2025. Available from: https://www.sleepfoundation.org/narcolepsy/symptoms

26.   Luca G, Bassetti CL, Plazzi G. Clinical, polysomnographic and genome-wide association analyses of narcolepsy with cataplexy: a European Narcolepsy Network study. J Sleep Res. 2013;22(4):419–428. doi:10.1111/jsr.12044.

27.   Stores G. Clinical diagnosis and misdiagnosis of sleep disorders. J Neurol Neurosurg Psychiatry. 2007;78(12):1293–1297.

28.   What Is the Difference Between Hypersomnia and Narcolepsy? [Internet]. Health.com. 2025. Available from: https://www.health.com/hypersomnia-vs-narcolepsy-11711001

29.   Parasomniile și fazele somnului [Internet]. Somnolog.ro. Available from: https://www.somnolog.ro/parasomniile-faze-somn/

30.   Schwab RJ. Parasomnias. In: MSD Manual Professional Edition [Internet]. 2024. Available from: https://www.msdmanuals.com/professional/neurologic-disorders/sleep-and-wakefulness-disorders/parasomnias

31.   Nightmare Disorder Clinical Presentation: History, Physical, Causes [Internet]. Medscape. 2024 Jun 17. Available from: https://emedicine.medscape.com/article/914428-clinical

32.   Radhakrishnan R. What are nightmares and what do they mean? [Internet]. MedicineNet. 2023. Available from: https://www.medicinenet.com

33. Dragomir R-I. Coșmar [Internet]. 2010. Available from: https://www.romedic.ro

34. Nightmare disorder [Internet]. Mayo Clinic. 2021. Available from: https://www.mayoclinic.org

35. Centrul de tulburări ale somnului [Internet]. Hisar Hospital. Available from: https://hisarhospital.com/ro/capitole/centrul-de-tulburari-ale-somnului/

36. Treating insomnia with medications [Internet]. Stanford Health Care. Available from: https://stanfordhealthcare.org/medical-conditions/sleep/insomnia/treatments/treating-insomnia-with-medications.html

37.  Everitt H, Baldwin DS, Stuart B, Lipinska G, Mayers A, Malizia AL, et al. Antidepressants for insomnia in adults. Cochrane Database Syst Rev. 2018;5(5):CD010753. doi:10.1002/14651858.CD010753.pub2.

38. Pagel JF, Parnes BL. Medications for the Treatment of Sleep Disorders: An Overview. Prim Care Companion J Clin Psychiatry. 2001;3(3):118–125.

39. Narcolepsy – Diagnosis and treatment [Internet]. Mayo Clinic. Available from: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/narcolepsy/diagnosis-treatment/drc-20375503

40. Attarian H. Treatment options for parasomnias. Neurol Clin. 2010;28(4):1089–1106. doi:10.1016/j.ncl.2010.03.025.

41. De Pasquale C, El Kazzi M, Sutherland K, Shriane AE, Vincent GE, Cistulli PA, Bin YS. Sleep hygiene – What do we mean? A bibliographic review. Sleep Med Rev. 2024;75:101930. doi:10.1016/j.smrv.2024.101930.

42. Zawilska JB, Skene DJ. Physiology and pharmacology of melatonin in relation to biological rhythms. Pharmacol Rep. 2009;61(3):383–410. doi:10.1016/s1734-1140(09)70081-7.

43. Claustrat B, Brun J, Borson-Chazot F. Mélatonine et rythmes circadiens [Melatonin and circadian rhythm]. Rev Neurol (Paris). 2001;157(11 Pt 2):S121–S125.

44. Brum MCB, Senger MB, Schnorr CC, Ehlert LR, Rodrigues TC. Effect of night-shift work on cortisol circadian rhythm and melatonin levels. Sleep Sci. 2022;15(2):143–148. doi:10.5935/1984-0063.20220034.

45. Khanjani N, Shamsi M. Melatonin for sleep quality and occupational cognitive performance in shift workers with low sleep quality: A randomized, double-blind, placebo-controlled clinical trial. J Clin Pharm Ther. 2024;49(1):67–75. doi:10.1155/2024/8869707.

46. Harold L. How to sleep better [Internet]. Verywell Mind. 2025. Available from: https://www.verywellmind.com/how-to-get-better-sleep-5094084#citation-12

47. Fletcher J. How to use 4-7-8 breathing for anxiety [Internet]. Med News Today. 2020. Available from: https://www.medicalnewstoday.com/articles/324417

48. Tips to improve your sleep [Internet]. Mind.org.uk. 2024 Dec. Available from: https://www.mind.org.uk/information-support/types-of-mental-health-problems/sleep-problems/tips-to-improve-your-sleep/#FillInASleepDiary

49.   Stafford M, Bendayan R, Tymoszuk U, Kuh D. Social support from the closest person and sleep quality in later life: Evidence from a British birth cohort study. J Psychosom Res. 2017;98:1–9. doi:10.1016/j.jpsychores.2017.04.014.

50.   Mallinson DC, Kamenetsky ME, Hagen EW, Peppard PE. Subjective sleep measurement: comparing sleep diary to questionnaire. Nat Sci Sleep. 2019;11:197–206. PMID: 31686932.

51. Kamata Y, Takashio O, Sato R, Kawai H, Ishii H, Aoyagi K, et al. Relationship Between Insomnia and Continued Outpatient Treatment in Psychiatric Patients. Neuropsychiatr Dis Treat. 2024;20:697–723.